Un procuror se pensionează

Un procuror cu credință în Dumnezeu s-a pensionat, însă nu s-a împăcat cu ideea de a sta acasă. Așa încât s-a angajat în calitate de paznic într-un preafrumos cimitir, curat, plin de flori și verdeață, civilizat și ultracentral amplasat.

Pe când se plimba pe alei bucurându-se de răcoarea înmiresmată a nopții de vară, un schelet a ieșit dintr-o criptă luxoasă și l-a îngrozit pe paznic, alergându-l pe alei de-a lungul și de-a latul cimitirului. Până când, în apropiere de gard, i-a pierdut urma tânărului pensionar. Scheletul agresiv s-a cățărat dintr-un salt pe gard, scrutând cu găvanele ochilor luminile și libertatea orașului, bucuros de ceea ce va putea face.

Din spate, cu o lopată zdravănă, poc-poc-poc, paznicul îi zurui oasele până ce scheletul se transformă într-un morman de oase și sfărâmături… Răsuflând greu, procurorul pensionat își motivează acțiunea în forul său interior: râdem, glumim, dar nu părăsim incinta…