Euristica judiciară

Dimineața, tatăl le spune băieților:
– Azi-noapte nu știu care hoț ne-a furat vaca…
Băiatul cel mare:
– Dacă-i hoț înseamnă că-i mic de statură.
Băiatul mijlociu:
– Dacă-i mic de statură, trebuie să fie din Țăndărei.
Mezinul:
– Dacă-i din Țăndărei, trebuie să fie Tică Slutu! Hai să mergem la Țăndărei.

Au ajuns la Țăndărei, l-au găsit pe Tică Slutu și i-au tras o cafteală strașnică. Dar Tică Slutu nu le dă vaca – zice că n-a furat-o el. Dar le face plângere penală. Au ajuns la judecată.

Judecătorul îi întreabă:
– Dar de ce credeți voi că e mâna lui Tică Slutu?
– Cum de ce, răspund frații, a furat vaca, deci e hoț, dacă e hoț e mic de statură, dacă e mic de statura e din Țăndărei, dacă e din Țăndărei este Tică Slutu.
– Oameni buni, interesantă logică, zice judecătorul. Dar ia spuneți-mi voi (și le arată o cutie), ce am eu aici?
– E o cutie pătrată – observă tatăl.
– Înseamnă că înăuntru e ceva rotund, zice fiul cel mare.
– Dacă e rotund, înseamnă că-i oranj, cugeta mijlociul.
– Dacă-i oranj, e clar că-i o portocală, concluzionează mezinul.
Judecătorul, gânditor:
– Ascultă, Slutule, nu te încăpățâna: dă-le vaca înapoi!